Despre insula mea, pufoasă și roz

Undeva, în ținutul Woderlandiei, mi-am cumpărat propria mea insulă. Am plătit-o cu vise și o întrețin cu speranțe. Eu sunt singurul ei locuitor. E dimineață când vreau eu, soarele răsare când îl chem, iar ceaiul cald de iasomie e mereu pe masă, la fel și brioșele aburinde. Un loc în care gravitația depinde de mine, la fel și atmosfera și timpul.

Insula mea e pufoasă și roz și verde și albastră. E cum vreau eu să fie, se schimbă când vreau eu să se schimbe, e acolo unde vreau eu să fie. Insula mea are nisipul fin, din praf de stele și o mare de idei, care se preschimbă într-un ocean cât ai clipi.

Adun momente și amintiri, le pun în borcane mari, cu etichete, în cămara castelului meu de fildeș păzit de unicorni. Cred că nu există ceva mai loial ca un unicorn.
Și mai sunt multe lucruri pe insula mea, dar să vi le spun pe toate ar însemna să îmi vând insula și asta nu se poate  dar nici eu nu le știu pe toate.
Am o insula pufoasă și roz și verde și albastră.