Un tipat imi iesi din gat, de parca eram o caprioara impuscata de vanator. Ma auzise, evident, doar era un monstru, cine stie ce alte “calitati” o mai avea?
Nici nu apucasem sa clipesc, el era langa mine cu o expresie ingrozitoare pe fata, pentru un moment as putea jura ca o urma de teama i se ivise pe chipul alb, perfect, ca de portelan.
M-a prins de umeri si m-a strans, tragandu-ma spre el:
-Ce cauti aici?
-Eu…vorbele mi se stinsesera in gat. E…
Ma fixa cu privirea…albastru…asa albastru…pupilele i se dilatara:
-Vei uita tot ce ai vazut aici! Inca o privire profunda, pupilele ii revenira la dimensiunile normale. Apoi…lumina puternica si…nu am mai stiu nimic.
Ora 6:30, aceeasi melodie enervanta, printr-o miscare brusca am trantit ceasul de perete. Corpul imi era extrem de greu, de parca o tona de pietre erau agatate de mine, ceva puternic imi lumina fata, am deschis ochii incet…lumina soarelui…
Ce Doamne iarta-ma am patit? Caleb, apoi aleea, ochii lui…? Visasem! Desigur! Doamne, trebuia sa iau ceva somnifere, cosmarul asta ma obosise enorm.
M-am ridicat din pat si am mers in baie, m-am spalat pe fata pentru ca aratam ca naiba, apoi mi-am facut un dus. Mi-am scos din dulap o bluza verde, o pereche de pantaloni scurti albi si dresul meu leopard(care mergea de minune cu noii mei pantofi C. Louboutin) si am inceput sa ma imbrac, m-am intors pentru o secunda cu fata spre oglinda si…Dumnezeule!
Doua mari vanatai iesisera la iveala, una pe un brat alta pe celalat. Si atunci am realizat! Nu visasem deloc! Caleb chiar era…ce era, nici nu stiu cum sa il numesc.
Acum imi aminteam totul, fusese real. Am deschis repede laptop-ul si am scris pe Google: colti, putere incredibila, mers cu viteza, putere de constragere(asta cred ca incercase sa imi faca atunci privindu-ma intens).
Rezultatul: vampir. Am stat in jur de zece minute in fata ecranului, holbandu-ma la ceea ce scria acolo. Cum e posibil? Vampirii sunt un mit! Cu toate astea eu tocmai ce vazusem unul.
M-am aruncat in pat si gandurile au inceput sa imi inunde mintea: Caleb era vampir, cu toate astea era si un tanar superb, imposibil de ignorat…si ochii aia…
‘Ce faci?’ oh, super! Constiinta mea se trezise.
‘E un vampir, adica un pericol pentru tine!Vezi-ti de treburile tale daca tii la viata ta, a noastra!’
Si chiar avea…aveam dreptate. Dar ceva se intamplase in inima mea…da, era irevocabil, oricat de grotesc ar parea Caleb Dark, ma indragostisem de el! Practic, imi semnasem condamnarea.
M-am imbracat si de data asta am decis sa merg cu masina spre facultate, un Mitsubishi ASX, albastru, evident, primit cadou de la tata (poate pentru a se revansa ca ma abandonase in orasul asta de nimic si plecase sa lucreze in Japonia).
Am lasat masina in parcare si m-am indreptat spre cladirea uriasa. Jodes si Katy ma asteptau.
-Sabrina?imi zise Jodes cu ezitare.
-Da? Ce e?am zis ca prin vis.
-De ce ai lipsit toata saptamana? zise Katy extrem de curioasa.
-Ce?Dumnezeule!am ramas siderata.
Atat dormisem?Ziua asta devine din ce in ce mai ciudata!Le-am trantit o scuza patetica si m-am grabit spre sala de curs. M-am asezat pe scaunul meu obisnuit si am ateptat…
Dupa zece minute a aparut. Caleb! Un fior m-a strabatut cand s-a asezat langa mine. Un monstru, dar un mosntru pe care il iubeam? In mintea mea era un haos total.
-Buna! Mi-a zis cu un zambet atat de mare incat parea pisica aia ciudata din Alice in tara minunilor.
-Hei! i-am zis si m-am intors spre profesorul care trancanea ceva despre istoria afacerilor.
Cand am terminat cursurile l-am urmarit pana in spatele facultatii. Oare chiar nu observase ca il urmam de vreo cinci minute?
-Caleb!Stai! am strigat alergand spre el.
-Ah?Sabrina?Ce vrei?se uita ingrozit la mine.
-Stiu, stiu totul!am zis repede.
‘Mama, cata inteligenta…! Mi-a parut bine sa te cunosc!’ constiinta imi sopti.
-Stii ce? Groaza ii crescuse, iar venele din jurul ochilor incepeau sa se umfle.
-Esti un vampir, imi amintesc tot, betivii, ce le-ai facut...
Pauza de cateva secunde apoi izbucni:
-La naiba! Cum de iti amintesti? Trebuia sa fi uitat si sa iti vezi de treburile tale de fata plina de bani!se enervase asa tare incat ochii I se facusera negri, iar coltii albii I se ivisera pe sub buza superioara.Tipa asa tare incat asteptam ca in orice clipa vreun student sa apara si sa ne surprinda.
Nu am zis nimic, doar m-am apropiat, l-am cuprins in brate si…buzele mele le-au atins pe ale lui, incredibil de reci, iar inima mea batea asa tare incat sigur el o putea auzii chiar si fara superputeri sau cum s-or numi. O lacrima mi-a curs pe obraz… apoi…lumina puternica…iar am lesinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu