Forbidden 2

‘El e!’ am gandit in timp ce se aseza langa mine.
‘El e barbatul de pe alee!’
-Buna! A zis el zambindu-mi.
‘Ce cautai, tu, pe aceeasi alee cu mine?Cum de mergeai asa de repede?De ce ma urmaresti?’ erau doar cateva intrebari ce mi-au trecut fulgerator prin minte.

Trebuia sa ma linistesc, in definitiv mergeam la aceeasi facultate si probabil pe acolo trecea si el in fiecare zi, iar eu sunt o fraiera si am tot felul de inchipuiri.Da! Asta era…imi imaginasem toate astea, ha ha!
-Buna! i-am zis cu un zambet tamp pe fata.
L-am vazut privindu-ma foarte atent, intrebator, cum nimeni altcineva nu ma privise, era de parca voia sa ma absoarba.
‘Gata!Tipul e oficial ciudat!’vocea constiitei se trezise.
-Esti ok?l-am intrebat.
-Ah? A! Da, da! Sigur! Si s-a intors catre profesoara.
In drum spre casa nu imi puteam lua gandul de la el, aveam o multime de intrebari si pe nimeni care sa imi raspunda, o multime de ganduri si pe nimeni caruia sa i le impartasesc fara a parea ca sunt nebuna, dar daca eram?
Am ajuns acasa si m-am aruncat in pat, apoi m-am convins sa imi schimb tinuta, am luat o coala A4 si am scris: “Totul e in imaginatia ta, Sabrina!”, am lipit-o pe unde am apucat si apoi am adormit pe salteaua moale a patului meu cu baldachin. M-am trezit 3 ore mai tarziu.
‘Trebuie sa iesi din casa!’ imi tipa constiita.
Mi-am luat un hanorac si niste pantaloni de catifea albastru-inchis, adidasii cei noi, mi-am prins parul lung si castaniu intr-o coada de cal si am iesit pe usa. Mi-am privit casa de parca acum o vedeam pentru prima oara: nu foarte mare, inghesuita intre altele ce semanau cu ea, o terasa micuta, geamuri mari pana in podea…genul ala de casa ce imbina stilul vechi cu cel nou si evident culorile predominante: alb si albastru, iubesc albastrul.
Am inceput sa alerg pe alee si am continuat asa vreo cinci minute. Cum priveam prin imensele vitrine…l-am vazut! Era el, Caleb Dark! Purta niste pantaloni gri inchis, ghete stil army, tricou alb si o esarfa punk. Nu m-a observat. Am inceput sa il urmez.
‘Ce crezi ca faci?Patetic!’imi reprosa acida constiinta, insa am continuat sa il urmaresc pastrand o distanta considerabila ca sa nu ma observe.
A mers vreo 10 minute pe o strada aglomerata dupa care a cotit brusc pe o alee intunecata si urat mirositoare, cred ca avea o afinitate pentru astfel de locuri.
‘Proasta idee!Nu il urmarii!’ imi zise din nou constiinta (oare numai eu aveam o constiinta care parea sa nu fie a mea? Sunt nebuna si ar trebui sa fiu inchisa intr-un azil impreuna cu oameni care isi leaga periuta de dinti cu siretul si o striga Spike?)
Nu am apucat sa imi raspund la intrebari pentru ca l-am zarit pe Caleb in fata mea, m-am aruncat repede in spatele unei pubele de gunoi (Yai!Ce urat mirosea!) si am asteptat…nici nu stiu ce.El s-a rezemat cu spatele de betonul rece al blocului, astepta…
La un moment dat, un grup de 3 tipi a aparut din capatul stradutei, se cam clatinau, am presupus ca erau beti. Caleb a tresarit si i-a fixat cu privirea, eu m-am ghemuit langa pubela, dar nu mi-am luat ochii de la ei.
M-am uitat inspre Caleb, dar nu mai era, intr-o fractiune de secunda sarise in fata celor trei.
Unul dintre betivi a injurat printre dinti, iar un altul a dat sa il impinga pe Caleb, apoi…nu imi venea sa cred. Caleb a ridicat bratul drept si i-a izbit pe toti trei deodata aruncandu-i in perete.
‘Pleaca de aici, acum!’ imi tipa constiinta. Prea tarziu insa, deja eram paralizata, nu imi simteam nici mainile nici picioarele ci doar continuam sa privesc…Colti, sange, betivii, Caleb, creatura…