The future is downtown

-Bună dimineața, iubito!

-Bună dimnineața, Jacob, iar pleci devreme?

-Știi că am antrenamente, G. Vrea să facem un show fără egal în Colorado.

-Oh, știu, haide, hurry, o să ratezi toate taxiurile. Lov ya!

*kissing her*

-Lov ya, rock the fashion today!

-Will do.

Hally se ridica din pat, în pijamalele de mătase pe care le primise tocmai din Franța. Uneori, îi era dor de Europa, de diminețile de primăvară din Madrid, de prânzurile din Paris sau de zilele de concediu în Berlin. Dar când se gândea la cât a muncit pentru ca azi să se trezească în inima New Yorkului, în apartamentul prezidențial al unui hotel de prestigiu, dorul de Europa se vaporiza.

Viața ei era aici, Europa păstra încă amintiri dureroare, despre un copil ce visase să ajungă în lumea modei, să fie ascultat, dar care se lovise de multe uși închise. Dar tot Europa păstra amprenta copilului care a învățaț că orice ușă are o cheie și că odată întrat trebuie să mergi înainte.

Își comandă prin room service un mic dejun slab în calorii și după ce mâncă doar jumătate comandă un taxi.

-Madison Avenue 350, please.

Cladirea în care Hally lucra la visul ei se înălța împunătoare. De multe ori Hally se gândise că nu e greu de crezut că înăuntru se făuresc cariere, se indeplinesc visuri și se impun țeluri mai înalte.

Din căștile metalice cu aplicații din cristale se auzea puternic Anything could happen- Ellie Goulding o melodie ce avea mai bine de zece ani, dar care îi reamintea mereu că orice e posibil.

Dacă ai fi întâlnit-o pe Hally pe vremea când era abia stundentă în anul I la Institutul de modă din Milano n-ai fi crezut că e făcută să atingă vreodată fericirea. Viața ei era așa de complicată. Atunci l-a întâlnit pe  Jacob. Amândoi au fost surprinși de faptul că nu aveau nume banale și că proveneau din familii engleze. Doi englezi, diferiți, devenind brusc prieteni. Cel puțin așa își imagina Jacob.

Hally știuse mereu că existența ei se află sub semnul complicatului. Nimic nu era simplu, mereu apărea ceva neașteptat. Și atunci când a realizat că îl iubește pe Jacob a știut că nu e de bine.

Vacanțele de vară deveneau maratoane de dezintoxicare. Hally era dependentă de ațentia lui Jacob, doar că aceasta venea însoțită de prietenie, amiciție, otravă pentru inima ei. Ar fi dat orice să-i șteargă existența și și-ar fi vândut sufletul să o aducă înapoi. Complicat, ce cuvânt simplu.

Apăsă cu hotărâre pe butonul auriu al liftului căptușit cu oglinzi.

Lui Hally îi plăcea să își privească ochii. Dimineța băteau în galben, iar la prânz, când ieșea de la muncă, aveau urme de verde.

-They say eyes can't  tell lies. Mine can.

Își deschise laptopul și sorbi din cafeaua  Starbucks. Apoi deschise toate paginile din bookmark.

Era timpul pentru cercetare, elixirul succesului.

*Everything could change, nobody is perfect, but everyone's to blame…*

-Alo? Jay, s-a întâplat ceva?

-Hei, Hall! Am uitat să îți spun ceva…

-Ce e, hun? Am multă treabă…

-Nu aș fi aici fără tine. Te iubesc pentru că nu ai renunțat să visezi.

*beep beep*

-Jacob Blake, ești așa un neghiob! spuse ea râzând.