Spintecatorul (Jurnalele lui Stefan, vol. 4) -Recenzie

 

"Având la bază serialul de televiziune de mare succes inspirat de seria de romane semnate de L.J. Smith, Jurnalele lui Stefan dezvăluie adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în realitate între Stefan, Damon şi Katherine… şi cum a debutat triunghiul amoros din Jurnalele vampirilor. Suntem în anul 1888, şi aerul Londrei e încărcat de mirosul sângelui. Stefan Salvatore crede că va putea să scape de trecutul violent, stabilindu-se într-o paşnică regiune rurală din Anglia, dar când un criminal atroce care-şi spune Jack Spintecătorul iese la iveală, Stefan începe să se teamă că întunericul îl va urmări veşnic. Pornind pe urma ucigaşului, Stefan se aşteaptă la tot ce poate fi mai rău: şi anume că autorul crimelor este un vampir. Cu cât află mai multe, cu atât devine mai sigur de faptul că asasinul este cineva apropiat lui… şi că nu va putea niciodată să fugă îndeajuns de departe de trecutul care-l bântuie."

Sa luam cateva ingrediente simple: Londra, Legenda lui Jack Spintecatorul, niste vampiri fugari si iata ce obtinem:

Anul 1888, Londra. Stefan isi face o noua prietena,Violet, o irlandeza venita in Anglia pentru a deveni actrita si care isi cauta cu disperare sora pierduta, sperand ca aceasta sa nu fi cazut victima Spintecatorului.

O femeie este asasinata intr-un mod groaznic, iar Stefan se intreaba daca nu cumva aceasta este opera fratelui sau.
Un mesaj controversat ii amplifica banuielile si porneste pe urmele Spintecatorului impreuna cu Violet.

Asadar ni se pune pe tava o noua varianta legata de povestea lui Jack Spintecatorul si anume cum ca acesta ar fi fost un vampir, o varianta cu atat mai usor de acceptat cu cat identitatea Spintecatorului nu a fost aflata nici in ziua de azi. Stefan si Violet se infiltreaza in inalta societate pentru a-l intalni pe Damon sau Contele DeSangue cum isi spune si a afla adevarul despre povestea ce macina Londra.

Stiati ca insusi Lewis Carroll, autorul povestii Alice in tara minunilor a fost suspectat ca fiind Jack Spintecatorul?

Citat preferat:"oamenii erau capabili încă să creadă în existența binelui, chiar și când răul se împlânta tot mai adânc în mijlocul lor"
Nota: 4.5/5

 

M-am hotarat sa devin prost de Martin Page-Recenzie

Salutare!
Da, știu că am cam tras chiulul la postări, dar am fost ocupată cu înscrierea la facultate și altele. Azi mă revanșez cu o recenzie la o carte mai ”serioasă”, M-am hotărât să devin prost de Martin Page.

Nu este o carte foarte mare însă conținutul este foarte bogat, povestea îndeamnă la reflecție.

Antoine este un tânăr foarte inteligent, atât de inteligent încât nu mai poate vedea nimic frumos în ceea cea îl înconjoară, în haine vede mereu copii exploatați în fabrici, în mâncare vede foametea țărilor din lumea a treia, în lux vede sărăcia care îl susține.El ajunge la concluzia că dacă ar deveni prost totul ar fi mai frumos pentru el, va avea mai mulți prieteni, bani poate chiar și o familie.

Acesta încearcă mai întâi să devină alcoolic, sperând că băutura îi va îngusta perspectivele, dar nu reușește întru-cât realizează că nu posedă rezistență, intrând în coma de la un singur pahar de bere.

A doua încercare constă în tentativa de sinucidere, dar după un curs despre cum se face, pentru Antoine nu mai reprezintă un interes, fapt care duce la ultima variantă, să devină prost.

Ajutat de pastilele recomandate de un bun prieten, doctor, Antoine obține ceea ce și-a dorit sau avea impresia că își dorește, se angajează ca agent la bursă, devine milionar din greșeală, vărsând cafea pe tastele calculatorului, însă ceva îi lipsește, motivația. Își cumpără mașină deși nu are permis, își mobilează casa doar pentru că așa vede la ceilalți oameni, mediocrii,cumpără haine de firmă, televizor, dar fără să aibă un interes legat de ele, face toate astea doar pentru a se adapta societății.

Povestea lui Antoine este una impresionantă și profundă, veți învăța că inteligența vine cu neajunsurile sale, dar că este un dar  cu o valoare inestimabilă și care trebuie prețuită.

Nota:5/5

Citat preferat: ”- Lacenaire spunea că singurii care au dreptul să judece sunt condamnații.”