Forbidden 12

Când limuzina ce le avea ca pasagere pe cele trei fete porni, Sabrina se întoarse cu privirea spre fereastră și urmări nostalgică ceea ce lăsa în urmă: aleea casei ei, străduța întunecată pe care îl zărise pe Andrew pentru prima oară, parcă îi simțea parfumul, aerul de mister ce îl înconjura și care țipa a pericol. Cu toate astea ei îi era dor, iar ceea ce nu putea să ierte era faptul că ea însăși fusese cea care îi adusese sfârșitul. Dar gâdurile ei se amestecau cu altele, unele pe care nu le voia, dar erau gândurile ei...

-...Thayer.

-Scuză-mă, scumpo?!Ai spus ceva?spune Jodes zâmbind.

-Oh, nu! Doar mă gândeam ce bine o să fie departe de aglomerația orașului pentru o săptămână.Unde ziceai că ne cazăm?

-Oh, nu fi ridicolă, e evident că vom sta la Quintessentials Bed and Breakfast and Spa East Marion, spuse Katy pe nerăsuflate.

-Haha, dar e un nume scurt, cum de l-ai reținut? o tachină Jodes.

Dar Sabrina era cu gândul prea departe că să fie atentă la discuția fetelor despre câte stele are hotelul și despre facilitățile pe care acesta le prezintă. Thayer, Thayer…oare cum putea un personaj din vis(pentru că nici măcar nu era sigură că există) să o pună atât de mult pe gânduri? Oare…simțea ceva pentru el?Nu!Era imposibil, nici măcar nu îl văzuse, fizic și oricât ar fi încercat, Sabrina, nu era o persoană pentru care aspectul fizic să nu conteze chiar deloc.

Limuzina opri și fetele pășiră pe trotuarul parcă abia turnat. Sabrina s-ar fi așteptat la ceva fastuos din partea fetelor, dar când văzu căsuța din fața ei se întrebă dacă nu cumva au greșit adresa. O alee frumos pavată ducea la o căsuță în stil Victorian, albă și cu o grădină frumos aranjată. Le privi pe fete contrariată.

-Hihi, haidee. Nu îmi spune că nu știi de asta?întrebă Jodes în timp ce Katy o privea aprobator.

-Hm..nu, spune-mi te rog că asta nu e hotelul de cinci stele de care vorbeați.

-Oooh, prostuțo, mii de oameni ar omorî doar să prindă o cameră aici! Haide, vino, ai să vezi de ce, zise Katy prinzând-o de mână și trăgând-o după ea.

Intrară prin ușa masivă și fix în fața lor apăru recepția. O doamnă, de vreo 30 de ani le adresă un zâmbet amabil. Katy se îndreptă spre ea și îi spuse numele, apoi doamna drăguță îi oferi acesteia 3 chei frumos realizate.

-Poftim, asta e de la camera ta, Sabrina!

-Oh, merci, haide să mergem, o să îi spun majordomului să aducă bagajele, spuse Sabrina încântată.

Nu așteptă aprobarea fetelor și se îndreptă spre ieșire. Când ieși afară, un soare puternic îi lovi privirea, ar fi orbit-o dacă nu ar fi avut ochelarii de soare.

Aruncă o privire pe verandă în căutarea vreunui servitor, dar tot ce putu vedea era grădina aparent infinită. Își spuse că o mică plimbare nu îi poate face rău așa că se îndreptă spre spatele casei. Părea grădina unei case la țară, doar plaja aflată la trei sute de metri depărtare îi trăda locația, mii de flori o înconjurau pe Sabrina, făcând-o să își amintească de câmpul din vis, dar florile acestea nu erau albastre, erau în milioane de culori, unele pe care ea, modelul perfect de fată crescută într-un oraş mare şi bine dezvoltat, nu îşi amintea să le fi întâlnit vreodată.

Sunetul unui pian fu cel care o trezi din reverie, notele unui cântec de leagăn răsunau dintre copacii viu-colorați.

Stângace, Sabrina, porni spre locul din care venea muzica, pantofii cu toc nu o ajutau deloc ce-i drept. Ocoli un pâlc de crini sălbatici și se strecură printre doi magnolii superbi și ajunse într-o poieniță, ascunsă parcă.

În mijlocul ei, cu spatele, era un tânăr cu părul castaniu, aranjat într-un stil modern, clar fashion-ist. Acesta nu o observă, sau asta crezu Sabrina, așă că ea se așeză pe o piatră ascultându-l cântând cu pasiune.

-Minunat!excalmă ea când acesta ajunse la finalul partiturii.

Tânărul se întoarse uimit spre ea și privind-o curios îi spuse:

-Oh, îmi pare rău, nu te-am observat.

Dumnezeule! exclamă ea în gând în timp ce îi privea constituția atletică, chipul perfect și ochii negrii în care te puteai pierde cu uşurință. Purta blugi închiși la culoare şi un tricou alb, perfect mulat pe corpul bine făcut.

-Scuză-mă?Ești bine, întrebă el cu un zâmbet ștrengar pe față.

-Nici nu ai idée, spuse Sabrina, chicotind.Spune-mi, unde ai învățat să cânți așa?

-Oh, fac asta de mult timp, nici nu ai crede de când! Spuse el cu un aer misterios.Deci, ești aici în vacanță?

-Da…prietenele mele au considerat că aș avea nevoie de aşa ceva, dar tu?

-Oh..la fel.Ascultă…trebuie să plec, vorbim mai târziu…spuse el în timp ce se îndrepta spre copacii aflați în depărtare, luând o față seriosă, aproape speriată.

-Dar…stai!spuse Sabrina fără rezultat. Nu știu cum te numești…și plecă înapoi spre căsuță.

Află la recepție că bagajele i-au fost duse în cameră și că prietenele ei o căutaseră și dacă tot se afla acolo își zise să profite de ocazie și să afle cine era tipul misterios din grădină.

-Uhm..scuzați-mă…aș dori să știu cine este tânărul ce cânta la pian mai devreme, în grădină?spuse cu cel mai dulce zâmbet pe care îl avea în dotare.

-Oh, domnișoară, sper că înțelegeți că suntem un hotel respectabil şi nu putem divulga astfel de informații despre oaspeţii noștrii, cu toate astea vă pot asigura ferm că noi nu deținem nici un pian, așa că se poate să vă fi înșelat, îi spuse doamna de la recepție amabilă.

-Cum?Dar…oh, nu contează…o să merg în camera mea, probabil că soarele puternic e de vină. Spunând asta se și întreptă spre camera ei, punându-şi zeci de întrebări, ca de obicei.

L.E: aici e hotelul la care se "cazeaza" ele
http://www.tripadvisor.com/Hotel_Review-g47634-d79943-Reviews-Quintessentials_Bed_and_Breakfast_and_Spa-East_Marion_North_Fork_Long_Island_New_York.html