Forbidden 11

Cine era?

Asta se întreba într-una Sabrina.

*

-Oh, scumpo!Sper că nu te gândești iar la visul acela?!spuse Jodes

-Serios, draga mea, trebuie să te relaxezi!adaugă Katy grijuliu.

-Oh, serios, fetelor, nu e nimic, sunt doar obosită, zău!Sabrina adaugă fără tragere de inimă.

-Prostii!Tocmai de aceea...uite ce am aici! Chiui Jodes în timp ce scotea din geanta ei de firmă 3 bucăți de hârtie dreptungiulară frumos colorate și lucioase.

Bilete!Bilete, pentru vacanță. Oare o săptămână petrecută pe o plajă infinită, sub palmierii legănați de briza lagunei albastre, o putea liniști pe Sabrina? Își spuse că poate de asta avea nevoie, de o evadare din lumea închisă a Manhattanului(căci acesta era casa ei, locul în care se întâmplase totul).

Căsuța ei din cartierul privat al Manhattanului avea să fie singură pentru o săptămână. Plimbările pe 5th Avenue nu îi vor lipsi,  nici taximetriștii nepoliticoși sau rutina de la firma tatălui ei. Va fi o săptămână departe de toate problemele, dilemele, și orice mai putea complica viața total departe de a fi una normală, a Sabrinei.

-Ok! Haide să facem asta! Spuse pe nerăsuflate în timp ce Katy si Jodes dansau de bucurie.

Până seara bagajele erau făcute, iar fetele adormiseră, ca de obicei, pe fie-unde.

Katy si Jodes deja visau la plaja privată din Long Island, în timp ce Sabrina aluneca în același vis(realitatea ei paralelă).

*

-Bine, ai revenit!spuse vocea deja cunoscută.

-Bună!spuse Sabrina uluită de noua înfățișare pe care o luase lumea viselor controlate de acest bărbat misterios.

De data asta nu mai era vorba de un palat, nici măcar o casă...Sabrina era pe un câmp imens, plin de maci...albaștrii! Deja detaliul culorii o urmărea în toate scenariile. De unde știa străinul acesta că asta e culoarea ei preferată?Un soare de vară era deasupra ei, iar cârduri de păsări zburau înspre cerul de neatins.Totul era parcă într-o ceață...o perdea de fum alb înconjura o siluetă pe care ea o distinse ca fiind a unui bărbat de aproximativ un metru optzeci si ceva.

Misterul ăsta care îl înconjura o speria pe Sabrina, dar în același timp îi stârnea interesul și avea senzația că poate avea încredere în el...Se apropie, dar silueta se îndepărtă cu aceeași viteză.

-Te grăbești draga mea!o mustră fără o urmă de asprime.

-E normal. Ești mereu în visele mele și nici măcar nu știu cine ești, ce vrei, cum de m-ai găsit?

-Sabrina...tu, pur și simplu ești ceva rar. Și nu vreau să te pierd. Vreau să mă cunoști, să îți dezvălui treptat cine sunt.

-Dar poate nu sunt interesată!! Dacă nu știi...am un iubit!spuse Sabrina, stângaci.

-Nu fi naivă...știm cu toții ce s-a întâmplat cu Andrew. Și...nu o spun cu răutate.Uite..eu...fac sau mai bine zis făceam parte din Ordinul de Safir.

-Poftim?!spuse stupefiată.

-Nu te speria...când Ordinul a fost înființat,  a avut ca scop protejarea, nu ceea ce a devenit ...acesta e și motivul pentru care i-am părăsit.

-Pur și simplu te-ai simțit altruist și ai plecat?Haha, iartă-mă, dar pe asta nu o pot crede.

-Ei bine...e adevărat, a fost mai mult de atât, dar asta îți voi povesti altă dată. Spuse amabil bărbatul.

-Ok. Ce ai zice să îmi zici măcar cum te cheamă dacă tot ne jucăm de-a misterul?spuse ea dându-și ochii peste cap.

-Ei bine..cred că îți sunt dator cu asta. Numele meu e Thayer.

Și lumea din vis începea din nou să se topescă . Sabrina aluneca din nou în realitatea camerei sale. Când deschise ochii lumina năvălea pe geam, iar tot ce rosti, fu:

-Thayer, deci?